1942

La Reghin, se naste Ion Ramnic, intr-o familie de muncitori romani veniti din mediul rural ca sa munceasca la fabrica. Copilaria si-o petrece intr-o familie pe cale de a se destrama, in care tatal alcoolic isi abuzeaza nevasta. Ca sa fuga de problemele de acasa, Ramnic isi petrece mult timp cu vecinii lui maghiari. In timp, le invata limba.

In acelasi an se naste Istvan Mihály, la Miercurea Ciuc, intr-o familie de profesori de muzica maghiari. Copilaria e petrecuta in mediul calm si asezat al familiei, cu vizite dese in natura. Ocrotit de parinti si de bunici, Istvan isi dezvolta talentul muzical, dar pe masura ce creste devine pasionat de desen.





1960

Ramnic si Mihály se intalnesc la universitatea de arta din Cluj. Ramnic urmeaza sectia de pictura si Mihály sectia de arte decorative. Foarte similari ca fizionomie, preocupari si interese, intre cei doi se leaga rapid o prietenie stransa. Din timpul facultatii incep sa colaboreze la mai multe proiecte pentru scoala, iar in timpul liber lucreaza impreuna la proiecte de arta murala.

Cu ajutorul lui Ramnic, Mihály invata mai bine romaneste, ceea ce ii e de ajutor in timpul scolii, la orele cu profesori romani.





1965

Primul proiect important in stilul realismului socialist, o propunere de mozaic pentru fatada unei fabrici din Targu Mures. Cei doi colaboreaza la toate fazele proiectului.

Propunerea e respinsa de comisie pentru ca Ramnic si Mihály folosisera imaginea banilor in compozitie. Motivul invocat era – ‘fetisizarea castigurilor materiale de pe piata muncii’.

Imaginea urmarea explorarea iconografiei femeii puternice – infatisand o muncitoare, de la brau in sus, cu un ciocan intr-o mana si in cealalta cu un pumn de bani, care reprezentau doua salarii. Femeia are doi copii cu ea, iar poarta casei se vede in spate, in plan secund. Lucrarea era de fapt un omagiu adus de Ramnic mamei sale, o femeie harnica. Ea isi parasise sotul alcoolic si crescuse singura doi copii.





1968

Plecati impreuna intr-o vacanta de vara la munte, Ramnic si Mihály se tin de mana pe un versant abrupt, in timpul unei furtuni puternice. Acest episod duce mai tarziu la o lunga serie de actiuni in care cei doi repeta in secret, pe drumuri de munte, atingerea, folosind ca traseu potecile nemarcate de pe hartile turistice.






1975

Ramnic si Mihály se muta la Targu Mures. Prin colegii de facultate care locuiesc in oras, sunt la curent cu expozitiile grupului Apollo, care devine in 1978 grupul MAMU.

Urmeaza o lunga perioada in care iau parte la activitatile acestui grup in mod anonim, ca public, sau ca participanti. incep sa problematizeze teoretic implicatiile depasirii picturii si sculpturii ca medii de expresie. in timp, renunta la mostenirea modernismului, camuflata intr-o oarecare masura in realismul socialist. in acelasi timp, se distanteaza si de preocuparile lor profesionale legate de arta murala si decorativa.

Din acest moment, isi dezvolta profesiile ca un mijloc de a-si castiga traiul, pe care le exercita, pe parcursul vietii, cat pot de bine.

Centrul preocuparilor lor se muta catre actiune si actul gandirii, care devin medii in care cei doi incep sa conceapa lucrari de arta. Prima dintre acestea, ‘Oare Muntii stiu?’, e un format in aparenta simplu, prin care Ramnic si Mihály chestioneaza limitele teoretice, practice si estetice ale ideii de actiune, sau de performance. Plimbarile lor in peisaj incep in acest an si dureaza tot restul vietii. intrebarea aparent naiva ‘Oare Muntii stiu?’ e doar un fragment dintr-o serie de intrebari succesive, cu implicatii foarte diverse, care le detaliaza proiectul artistic. Chestiuni referitoare la necesitatea prezentei publicului la finalul procesului de productie a lucrarii de arta; referitor la caracterul insesizabil, fara o educatie prealabila, a ‘artei noi’, care poate trece astfel neobservata; sau intrebari legate de posibila transparenta a discretiei lor, la nivel intim, sunt in centrul preocuparilor prezente in acest proiect.

Indreptand-se catre muntii Piatra Craiului, cei doi gasesc pe jos trei obiecte colorate pe un drum judetean. Un cerc albastru de prelata auto de la un TIR, un far spart de la un Oltcit si un fragment de sticla de la un pahar de sampanie. Mihály le arhiveaza, ca pe o intalnire naiva, neasteptata, cu codul cromatic al revolutiei franceze.

Cei doi devin mai abili in a face rost de comenzi de la stat pentru proiecte de arta murala si decorativa. impreuna, lucreaza la fatade de fabrici si interioare de institutii publice din Targu Mures, pe care le trateaza in general geometric si abstract, ca pe niste compozitii non-figurative, care sa raspunda proportiilor obiectului de arhitectura. in munca lor profesionala, dezvolta o varianta personala a purismului lui Corbusier.






1978

Pe masura ce apropierea dintre cei doi evolueaza, legile care criminalizeaza relatiile cu persoane de acelasi sex ii forteaza la o mare discretie in viata publica locala, atat artistica, dar si profesionala. Apropiatii lor sunt familia, cercul de prieteni asociati grupului MAMU, dar si cativa prieteni de la clubul de judo local, unde ambii sunt membri activi. Cu timpul, Ramnic atinge nivelul de performanta, probabil o compensare pentru adolescenta in care, copil firav, era uneori bruscat de colegii mai mari de scoala. in acest an, castiga doua medalii de argint, una la concursurile judetene, cealalta la nivel national.

Ambii observa cu amaraciune, zi de zi, conservatorismul radical al comunitatii maghiare, dar si al comunitatii romanesti din Targu Mures.

Din acest motiv, incep sa caute niste cadre intelectuale sau politice, in care viata lor sa poata fi traita cu demnitate, depasind limitele nationalismului roman sau maghiar, care priveste cu suspiciune prietenia dintre ei si in nici un caz nu poate accepta relatiile lor intime.

Primele tentative pornesc pe filiera arheologiei istorice a solidaritatii romano-maghiare din istoria Transilvaniei. Cei doi vad Unio Trium Natiorum din 1438 ca o reprimare a taranimii maghiare si romanesti aservite. Acelasi lucru il observa si in cazul lui Gheorghe Doja, la 1514. in epoca, Gheorghe Doja e preluat puternic de propaganda comunista, iar cei doi renunta la ideea folosirii istoriei Transilvaniei ca material artistic.

Totusi, moartea prin tortura publica a lui Gheorghe Doja, un mic nobil secui, pe numele lui real Dózsa György, cat si viata chinuita a lui Avram Iancu, un avocat roman militant, constant supravegheat si umilit dupa 1848, ii convinge pe Ramnic si Mihály de faptul ca etnia nu e o garantie in Transilvania si ca nici nu poate fi parte dintr-o solutie globala.

Ramnic si Mihály interpreteaza momentul 1848 ca pe o ratare a mizelor istorice ale momentului, pe care cei doi le considera a fi construirea unei Europe Centrale bazata pe ideea de cetatenie, conform frantuzescului Liberté, Egalité, Fraternité de la 1789. Destinul lui Avram Iancu, victoria maghiara si austriaca, dar si razbunarea arbitrariului istoric la Trianon, in 1920, subliniaza pentru cei doi consecintele dureroase ale acestei ratari, care in timp, duce pentru unii la frustrari, iar pentru altii la tensiuni. De fapt, in ecuatia strict, exclusiv etnicista, nimeni nu e multumit.

Traind intr-o atmosfera imbibata cu ideologie marxista, cei doi observa cu amaraciune ca diviziunea muncii in imperiul austro-ungar era construita si pe criterii rasiale.

In final, Ramnic si Mihály opteaza pentru un internationalism egalitarist. De aici incolo isi arhiveaza intreaga munca artistica, in privat, exclusiv in limba engleza, continuand insa sa citeasca si sa scrie in romana si maghiara.





1979

Ramnic si Mihály iau contact cu munca artistica a lui Horia Bernea si Paul Neagu. Sunt fascinati de metodologia artistica a celor doi, complet diferita de conceptualismul american. Interesul pentru spiritualitate si alegerea unor materiale, sau a unor forme caracteristice, ca un simbol personal, ii preocupa. Praporii la Bernea, sau cratima - hyphen al lui Paul Neagu le par niste optiuni formale si conceptuale extrem de fertile.

Isi aleg ca marca personala facaletul cu doua manere, folosit in munca de patiserie. Ramnic si Mihály inteleg acest obiect ca fiind destul de aproape de lumea taraneasca (mamaliga), dar si de burghezia urbana (patiseria). in acelasi timp, e un obiect de doua ori falic, care, in plus, e intrebuintat atat de barbati cat si de femei. in varianta lor, obiectul mai capata o utilizare – aceea de bara de tractiune, folosita in exercitiile fizice de tonifiere a musculaturii.

Odata ales si produs, la nivel fizic, obiectul nu e niciodata aratat ca ‘arta’, fiind folosit zilnic in gospodaria celor doi.

O influenta hotaratoare o au asupra lor textele lui Beuys, pe care le citesc prima oara in maghiara. Mai tarziu, in anii ’80, Ramnic si Mihály concep un proiect decorativ cu fragmente din aceste texte, pentru una dintre lucrarile de arhitectura la care erau angajati.

Plansele s-au pierdut, iar cei doi nu au incercat niciodata sa abordeze autoritatile cu ideea lor. S-au pastrat doar cateva schite de obiect facute de Ramnic si Mihály, pe care acestia voiau sa le includa ca panouri de sticla decorativa intr-o biblioteca municipala din Judetul Mures.

O mare parte din arta celor doi are acest caracter de proiect nerealizat, lucru definit si asumat chiar din stadiul de intentie.






1990

In urma conflictelor inter-etnice din Targu Mures, Ramnic si Mihály isi urmaresc pana la capat rationamentele de nivel politic si isi schimba numele, in mod legal.

Astfel, Ion Ramnic ia numele de Istvan Mihály, iar Istvan Mihály ia numele de Ion Ramnic.

in acelasi timp, observa in jurul lor cum nationalismul maghiar si romanesc par sa ofere, progresiv, acelasi proiect de societate autoritara, patriarhala, rasista si xenofoba. Complicitatea dintre liderii celor doua comunitati, care indeamna la acte de violenta, dar si capitalul simbolic pe care acestia il acumuleaza in timpul evenimentelor le confirma aceasta ipoteza.

Ambele comunitati folosesc frica, dar si ideea unui dusman colectiv, pentru a-si consolida puterea politica. Mai mult, mariajul dintre PSD si UDMR, care incepe sa se construiasca in acesti ani, e si el o confirmare a acestei complicitati intre actori sociali care, la suprafata, sau la nivel simbolic, par in conflict total.

Ramnic si Mihály observa atent diviziunile etnice operate de lideri, dar si folosirea lor in scopul concret de a acoperi deficiente de ordin administrativ.

De multe ori, in momente de criza sociala, liderii celor doua comunitati apeleaza la nivel politic la mandria nationala, doar pentru a ascunde problemele presante ale prezentului. Statuile, spatiile publice, sarbatorile nationale, par a fi niste mijloace esentiale in acest context. Astfel, orasul Targu Mures romanesc si cel maghiar sunt progresiv segregate, prin operatii de arhitectura sau de urbanism, lucru care nu e neaparat in interesul cetatenilor.

Ramnic preia conducerea clubului local de judo, ca antrenor.

Mihály incepe sa lucreze la o scoala profesionala din Targu Mures, unde preda elevilor un curs de arta decorativa de interior. Din cauza specificului scolii, ajunge cu timpul sa predea meseria de zugrav.

Ramnic i se alatura in anul 1995, incepand si el sa predea micilor meseriasi finisaje de exterior. Multi dintre elevii lor folosesc cele invatate atunci cand pleaca sa lucreze in constructii in Italia sau in Spania, unde unii dintre ei se stabilesc definitiv. Ramnic si Mihály primesc de la elevi carti postale cu locurile in care au ajuns. Cei doi pastreaza o relatie stransa cu familiile elevilor de acasa, care ii ajuta cu diverse mici servicii, pe masura ce Ramnic si Mihály imbatranesc.

Ambii lucreaza in aceste posturi pana in anii 2000, cand scoala se inchide.





2000

Cei doi imagineaza un proiect care se numeste ‘Nici o Problema’. Daca ar fi fost aratat, acesta ar fi continut eticheta cu numele proiectului, mentionat mai sus, dar si o inscriptie mare pe un perete de galerie pe care sa scrie ‘Tacerea nu face decat sa mentina tensiunea constanta si in prezent’. E printre putinele propuneri pe care cei doi le fac pentru un spatiu de expozitie. Din cauza banalitatii atat a problemei, cat si a statementului, cei doi renunta sa mai concretizeze lucrarea intr-un spatiu din oras.

De fapt, se poate spune ca pana in acest moment Ramnic si Mihály nu expun nici o lucrare si sunt cvasi necunoscuti, nefiind deloc prezenti pe scena artistica locala, nici macar cu un debut.

Cu toate astea, Ramnic si Mihály isi vad prietenii mult mai celebri pe plan local din grupul MAMU fie emigrand, incepand cu 1980, fie chiar incetand din viata. in plus, o parte din fostii membri ai scenei alternative isi pierd entuziasmul pentru munca artistica dupa 1990, in lipsa ‘dusmanului comun’, adica a societatii comuniste. Invazia publicatiilor, aparitia posibilitatilor de a expune si a calatori, aparitia pietei culturale si comerciale, adica, intr-un cuvant, ‘libertatea’, ii nauceste pe multi dintre ei, o parte chiar renuntand sa mai lucreze.

Spre deosebire de acestia, Ramnic si Mihály continua sa fie activi, in privat, arhivandu-si actiunile si evolutia intelectuala. Ramane constant pentru ei interesul pentru proiectul ‘Oare Muntii stiu?’, pe care il dezvolta in multiple directii, pe care le comunica doar fragmentar unor cunoscuti sau unor prieteni. Astfel, o mare parte din munca lor ramane chiar si acum arhivata doar in spatiul privat, cei doi acceptand sa arate doar o mica parte din activitatea lor din acesti ani in cadrul expozitiei de fata.

O parte din aceasta reactie se datoreaza si felului cum sunt recuperati astazi artistii istorici din Romania, fie de catre piata, fie de catre cercetatorii de istoria artei. Ramnic si Mihály considera ca ‘foamea’ de noutate, de artisti ‘valabili cultural’ in plan local, care sa dovedeasca exceptionalismul romanesc sau maghiar pe scena internationala de arta contemporana, sau care sa fie rapid prezentati la conferinte, la bienale si sa fie apoi vanduti in targuri de arta, e o falsa miza profesionala.

Motivul pentru care accepta retrospectiva de fata e pentru a-si da propria viata ca exemplu, apropo de posibilul impact al initiativelor care ameninta si astazi cu restrangerea sferei publice, in Romania, cat si la nivel international, o amenintare cu care cei doi au trait o buna parte din viata.





2010

Ramnic si Mihály fac un fotomontaj digital cu sculptura ‘Tinerete Vesnica’, a lui Kulcsár Bela, din strada Aleea Carpati. Cei doi pastreaza marcajul datei si orei din fotografia originala, care ar indica faptul ca este facuta pe film, subliniind autenticitatea ei ca document. Dar Ramnic si Mihály inlocuiesc personajul feminin cu un personaj masculin.

Cu acest fotomontaj, cei doi urmaresc sa extinda iconografia realismului socialist in zona queer, dincolo de conformismul puritan care ii este caracteristic acestui stil istoric. Ramnic si Mihály nu isi doresc o realizare in real a statuii modificate, lucrarea lor fiind doar imaginea modificata digital, pe care cei doi o scot alb-negru la imprimanta, pe hartie normala, considerand ca asta e lucrarea.

In cadrul expozitiei de fata, montajul e aratat in cadrul unei instalatii, care poarta numele – ‘Omagiu Plantelor’. Cei doi au proiectat o fotografie cu niste plante de pe marginea raului Mures, carora le-au trasat apoi conturul, cu creion, pe perete. Cu ajutorul a doua cuie, au atarnat peste acest desen facaletul cu doua capete. in final, au lipit peste, cu adeziv, montajul fotografic “Tinerete Vesnica’.







x





x





x





x